Seara

Ce seara tumultoasa,ce stele triste,ce voci asurzitoare,ce sete de liniste nemarginita…E un ecou parca interminabil…

Seara de toamna ..pe o strada veche  nemaiumblata de oameni buni,intr o carciuma ramolita si plina de betivani ambulanti,ce nu vor sa-si mai vada rostul zilei de maine,ce-si irosesc si ultimul ban pentru care au trudit o zi intreaga..Intra un om la fel ca ei…fizic…dar diferit ….Are aspectul unui om murdar,neintersat de el,a unui om ce a uitat a zambi si a simti caldura din plina zi…Dar cu ce scop?Infatisare e doar un mod  de a se simti un om cu ganduri multe,sperante facute ..si fapte irosite..un om ce poate face multe .dar prefera as bea zilele…E o strada ce pare parasita ,pustie,se aude glas de femeie ce striga multe ,dar neintelese de nimeni,copii ce uita a se juca si model nu are de unde lua,batranii ce si asteapta moarte…

 Ce scop are omul ce infatisarea o are ca toti ceilalti,dar cuvintele ii sunt altele?E seara,ca de obicei carciuma e plina de oameni  amarati ce vor as uita amaru,femeii ce si castiga paine,nu i petrecere precum credeti,e o liniste asurzitoare,e doar o vioara ce se aude usor ,la care canta un baiat ce nu aude….e o priveliste amutitoare..totu i risipit…totu i gri…In linistea si tot o data zgomotul sutelor de ganduri ce se duc dintr o parte in alta…Omul spune:E tristete,dar tot o data bucurie,E gand dar tot o data minciuna,E realitate dar nu i speranta.. Celor din jur nu le pasa..parca vorbele lui nici macar nu le a atacat mintea si urechile…dar omului nu i piere speranta …se duce catre baiatul ce canta la vioara :Nu vedeti,va lasati prada doar gandului negru..va lasati inecati in vicii..si nevoilor…Se poate mai mult( aratand spre baiat ..care desi era surd..simtea corzile vioarei si canta suav si tot o data simtitor)…Nimeni nu are nici o reactie

Nu veti putea simti emotia zilei de maine…niciodata…si pleaca…Strada aceea cu aceea carciuma ce ascunde tristete ramane neschimbata…

                       Incercati arata lumii si cealalta fata a vietii,dand exemple reale, pentru ca lumea sa se poata trezi!

Gresala se impaca cu Iertarea!

Afara e vreme mohorata,nori 's negri ,cerul e intunecat,lumea nu s-a  mai aratat,strada e goala,casele parca's parasite.
Un singur om se tot plimba,privind imprejur.Purta o haina lunga,neagra cu guler lung,ce ii ascundea infatisarea,avea un baston ce lucea de parca abia a fost vopsit,un baston ce il ajuta sa isi tina batranetea mai mult si mai usor...
                                Se plimba de aici colo,inainte si inapoi,parea a cauta ceva,parea pierdut,parea ca vrea sa gaseasca ceva pretios ce pierduse de mult..ce fusese pentru el mai important ca orice..dar oare ce ,ce cauta omul trist cu atata ardoare si atata strangere de inima?Pe strada pustie era decat el,vremea parca se pusese de acord sa fie cum e el,se aseaza in fata unei case batranesti,parasite,cu o gradina mare ce avea un leagan .Vantul batea,si misca leaganul vechi,se auzea zgomotul lantului ruginit in admosfera apasatoare...
                        Omul sta pe banca si isi freaca mainile,sta si se uita pierdut in jur ,isi lasa bastonul langa el,isi desface gulerul hainei si incepe a-si sterge lacrimile.Avea o barba mare ,alba cu mustata ce si-o lasase sa cada peste buze,carunt in cap si cu ochii albastri ca fundul oceanului cand este tulburat de picaturile ce cad din cer...Avea ochii inlacrimati, ii curgeau lacrimile de parca durerea din suflet il obosea ...lacrima cu lacrima...
           -Mi am pierdut  o data , in urma cu multi ani nu doar demnitatea ci mai multe,iar acum ca m-am regasit ,gasesc totul pierdut.Cum as putea sa dau uitari,ca eu singurul copil, mi-am dezamagit parintii ...ce ma adorau, si acum s-au dus fara sa ma ierte,fara sa ma vada,fara sa ii vad?Izbucneste in plans,lacrimile nu mai pot compensa durerea din inima lui,lacrimile ii ud mainile ,sufletul ii e mic si gandul ii e trist....
                 Se ridica ,picioarele ii tremura,desface poarta intra in curte cu o teama ,isi vede teiul pus impreuna cu tatal lui..."Cand am plecat era un copacel si acum e un tei imbatranit si uscat"
                      -Cum a crescut teiul,asa am crescut eu,cum a imbatranit teiul asa m am trecut si eu..O data cu el!Singur!
                  In coltul casei vechi,inca mai e scaunul unde statea mama lui atunci cand ii citea povesti...(amintirile ii trec prin minte),prispa unde se suia atunci cand tatal incerca sa-l prinda si curtea unde statea seara sa se uite la stele....Timpul a trecut o data cu el....timpul i-a fost dusman.
          In casa,bucataria unde mama ii facea cozonac,camera unde dormea doar atunci cand nu ii era teama ..si cand nu avea cosmaruri...Daramat,cu durere in suflet pleaca..afara incepe sa ploua..se uita in sus ploaia ii loveste fata si strigand spune:
              -Iertati-ma ,v-am pierdut...iertati-ma!
               Mergand se intalneste cu o vecina, o femeie in varsta la fel cum ar fi mama lui daca ar mai trai sa isi vada baiatul cum si-a dorit mereu si ii spune:
                 -In sfarsit ai venit acasa,parinti tai acum probabil plang de fericire..
                 -Da asa cred,plang o data cu mine,nu ma lasa sa plang singur nici acum!
Si merge inainte....
                      Omul face casa parintiilor la fel cum a fost cand erau impreuna,cum era atunci cand era mic,numai ca acum o sa aiva alta poveste....El spera ca asa parintii de acolo de Sus il vor ierta ca i-a lasat singuri cand aveau nevoie de el..
                                                                  Iubeste-ti parintele,Iubeste-ti mama...Iubeste-ti parintii,chiar si atunci cand ei au imbatranit si tu ai crescut!