Ce seara tumultoasa,ce stele triste,ce voci asurzitoare,ce sete de liniste nemarginita…E un ecou parca interminabil…
Seara de toamna ..pe o strada veche nemaiumblata de oameni buni,intr o carciuma ramolita si plina de betivani ambulanti,ce nu vor sa-si mai vada rostul zilei de maine,ce-si irosesc si ultimul ban pentru care au trudit o zi intreaga..Intra un om la fel ca ei…fizic…dar diferit ….Are aspectul unui om murdar,neintersat de el,a unui om ce a uitat a zambi si a simti caldura din plina zi…Dar cu ce scop?Infatisare e doar un mod de a se simti un om cu ganduri multe,sperante facute ..si fapte irosite..un om ce poate face multe .dar prefera as bea zilele…E o strada ce pare parasita ,pustie,se aude glas de femeie ce striga multe ,dar neintelese de nimeni,copii ce uita a se juca si model nu are de unde lua,batranii ce si asteapta moarte…
Ce scop are omul ce infatisarea o are ca toti ceilalti,dar cuvintele ii sunt altele?E seara,ca de obicei carciuma e plina de oameni amarati ce vor as uita amaru,femeii ce si castiga paine,nu i petrecere precum credeti,e o liniste asurzitoare,e doar o vioara ce se aude usor ,la care canta un baiat ce nu aude….e o priveliste amutitoare..totu i risipit…totu i gri…In linistea si tot o data zgomotul sutelor de ganduri ce se duc dintr o parte in alta…Omul spune:E tristete,dar tot o data bucurie,E gand dar tot o data minciuna,E realitate dar nu i speranta.. Celor din jur nu le pasa..parca vorbele lui nici macar nu le a atacat mintea si urechile…dar omului nu i piere speranta …se duce catre baiatul ce canta la vioara :Nu vedeti,va lasati prada doar gandului negru..va lasati inecati in vicii..si nevoilor…Se poate mai mult( aratand spre baiat ..care desi era surd..simtea corzile vioarei si canta suav si tot o data simtitor)…Nimeni nu are nici o reactie
Nu veti putea simti emotia zilei de maine…niciodata…si pleaca…Strada aceea cu aceea carciuma ce ascunde tristete ramane neschimbata…
Incercati arata lumii si cealalta fata a vietii,dand exemple reale, pentru ca lumea sa se poata trezi!
