Azi ma simt singura,azi plang,azi ma intreb de ce nu mai sunt copilul acela care nu avea griji,care doar radea cel care cu un zambet umplea viata parintiilor de culoare...Azi ma intreb de ce trece timpul si de ce ma inchid in "jurnalul meu"...de ce nu mai sunt acel copil care cerea iubirea parintilor,acela care se lovea si avea alinare:(.....De ce nu e viata simpla?De ce lumea te infunda in loc sa te ajute?
Simt de parca nu am iesire,de parca singurul meu alin e acela de a ma plange mie,e una dintre zilele in care m as pierde,si m as regasi tot o data intr o gradina mare,toamna, cu multe frunze colorate,mirosul de toamna tarzie ce te imbata,cu ploaia rece sa iti ude fata,frigul sa iti readuca simturile,si vantul sa iti plimbe gandurile....si sa te gandesti la ce va mai fi!!!
Am nevoia de a ma regasi,de a ma schimba,de a ma place pe mine,de a ma face eu fericita.Cand ai momente de cadere ,reflectezi ,traiesti un vis,creezi o speranta si mintea iti e acaparata de ganduri.Azi rad si plang in acelasi timp,Azi ma uit si visez , Azi traiesc si imi pierd pulsul,Azi ma urasc si ma iert,Azi creez si ma critic ,in acelasi timp...Azi e doar o stare de psihic!
As izbucni , ca un foc, as da frau liber sentimentelor ,m' as risipi o data cu ele si as muri o data cu gandurile mele, trairile mele,tristetile mele care pier incet incet o data cu timpul trecut peste mine,peste ele...
Pe foaie curge o lacrima ,ce intineaza scrisul, o lacrima ca imi pot scrie visul,iti pot impartasi gandul si imi pot destainui sufletul!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu